Autorizațiile,în ordine.

O clinică privată nouă în România poate avea medicii potriviți, echipamentele potrivite și contractul de închiriere semnat și totuși să nu aibă voie să se deschidă. Autorizațiile vin de la instituții diferite, fiecare cu dosarul, inspecția și calendarul ei, iar mai multe dintre ele depind unele de altele.

Vestea bună este că succesiunea este previzibilă. Investitorii care o înțeleg devreme pot derula cea mai mare parte a lucrurilor în paralel și pot evita cea mai scumpă surpriză dintre toate: să descopere, după amenajare, că clădirea nu îndeplinește cerințele pentru serviciile pe care vor să le ofere.

Acest ghid prezintă autorizațiile de care are nevoie de obicei o unitate medicală privată, cine le emite și ordinea care economisește cel mai mult timp. Este scris pentru fondatori, investitori și manageri, nu pentru juriști, și pornește de la modul în care procesul funcționează în practică.

Porniți de la ce deschideți

Prima întrebare nu este ce formular trebuie completat, ci ce fel de unitate deschideți, pentru că de aici depinde traseul prin aproape toate procedurile care urmează.

Un cabinet medical are traseul cel mai simplu și se înregistrează printr-o procedură mai ușoară. Un ambulatoriu cu mai multe specialități, imagistică sau proceduri de zi are cerințe mai mari de spațiu, echipamente și personal. Un spital cu paturi urmează traseul cel mai strict: potrivit regulilor naționale de autorizare sanitară, asistența medicală spitalicească este una dintre activitățile pentru care autorizația de funcționare se emite numai după o evaluare la fața locului, nu pe baza unei declarații pe propria răspundere.

Serviciile contează la fel de mult ca tipul unității. O clinică ce adaugă radiologie, laborator sau sterilizare preia reguli suplimentare pentru fiecare dintre ele. De aceea, lista serviciilor trebuie stabilită înaintea oricărui alt lucru.

Ordinea care economisește luni

Privite de la distanță, autorizațiile se grupează în patru etape. În interiorul fiecărei etape, cele mai multe trasee pot merge în același timp. Între etape, ordinea contează, pentru că fiecare etapă are nevoie de rezultatele celei dinainte.

Logica este simplă. Deciziile despre servicii dau forma clădirii. Clădirea determină avizele de siguranță. Iar autorizația de funcționare, care vine aproape de final, verifică dacă tot ce este înaintea ei este în regulă. Dacă o decizie timpurie se schimbă târziu, munca de după ea trebuie refăcută.

Pasul 1

Spațiul și clădirea

Cele mai multe clinici noi se amenajează într-o clădire existentă, care trebuie transformată sau renovată. Potrivit legii privind autorizarea construcțiilor, astfel de lucrări încep cu un certificat de urbanism de la primărie, care enumeră avizele de care are nevoie proiectul, urmat de autorizația de construire. Avizele cerute pot include utilitățile, securitatea la incendiu, mediul și sănătatea publică, în funcție de proiect.

Momentul critic este cel dinaintea primului desen al arhitectului. Clădirile medicale au reguli specifice pentru suprafețele încăperilor, circulații, separarea fluxurilor curate și murdare, ventilație și sterilizare. Un plan care funcționează pentru un birou sau un magazin rareori funcționează pentru o clinică fără modificări.

Cel mai ieftin moment pentru a corecta o clădire medicală este înainte de a fi proiectată. Cel mai scump este după inspecție.

De aceea, planul serviciilor medicale, care stabilește ce îngrijiri va oferi unitatea și în ce volum, ar trebui să fie tema de proiectare a arhitectului, nu un gând ulterior. Când serviciile se schimbă după ce proiectul este gata, coridoarele, încăperile și instalațiile trebuie adesea să se schimbe și ele.

Înainte de a semna contractul de închiriere, merită verificată clădirea față de cerințele de bază pentru serviciile planificate: accesul, înălțimea, structura, posibilitatea de a instala ventilație și gaze medicale și căile de evacuare. O verificare scurtă în această etapă poate evita o clădire care nu va trece niciodată de inspecție.

Pasul 2

Oamenii

O unitate medicală este autorizată pentru serviciile pe care le poate presta efectiv, iar acestea depind de echipă. Medicii trebuie să fie membri ai Colegiului Medicilor din România, cu drept de liberă practică, iar asistenții medicali și moașele trebuie să fie înregistrați la ordinul lor profesional. Fiecare profesionist care practică are nevoie de asigurare de răspundere civilă profesională.

Planul de personal trebuie să corespundă serviciilor declarate și normativelor naționale de personal care li se aplică. În practică, recrutarea este adesea unul dintre cele mai lungi trasee. Specialiștii sunt puțini în multe regiuni, iar medicii pregătiți în afara României au nevoie de recunoașterea calificărilor înainte de a putea profesa aici, ceea ce adaugă o procedură și un calendar propriu.

Porniți acest traseu devreme, în paralel cu lucrările. Atât autorizația de funcționare, cât și, mai târziu, contractul cu casa de asigurări de sănătate vor verifica cine face efectiv parte din echipă.

Pasul 3

Incendiu, radiații și deșeuri

Etapa de pregătire cuprinde trei trasee separate. Ele sunt gestionate de instituții diferite și pot merge în același timp.

Securitatea la incendiu. Inspectoratul pentru situații de urgență (ISU) emite avizele și autorizațiile de securitate la incendiu pentru clădirile care se încadrează în categoriile stabilite prin lege, în funcție de mărimea și destinația lor. Unitățile medicale se încadrează adesea în ele. Dosarul pornește de la proiectul de securitate la incendiu al clădirii, iar autorizarea presupune o inspecție, așa că merită programată devreme.

Radiațiile. Orice unitate care folosește aparatură cu raze X sau alte echipamente cu radiații ionizante are nevoie de autorizare de la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), împreună cu personal instruit și responsabil cu radioprotecția. Încăperile de imagistică au și cerințe de ecranare care trebuie prevăzute de la început.

Deșeurile medicale. Deșeurile medicale periculoase, de la ace la materiale contaminate, trebuie colectate și eliminate de un operator autorizat. Contractul cu un astfel de operator și un plan intern pentru colectarea și depozitarea deșeurilor fac parte din dosarul autorizației de funcționare.

Pasul 4

Autorizația sanitară de funcționare

Autorizația sanitară de funcționare, emisă de direcția de sănătate publică județeană (DSP), este cea care permite unității să-și deschidă ușile. Procedura este stabilită printr-un ordin al ministrului sănătății privind reglementarea sanitară, modificat de mai multe ori de la prima sa emitere.

Ordinul prevede două trasee. Pentru multe activități, autorizația se emite pe baza unei declarații pe propria răspundere a operatorului că unitatea îndeplinește cerințele legale. Pentru altele, inclusiv asistența medicală spitalicească, se emite numai după o evaluare a DSP, consemnată într-un referat de evaluare. Traseul depinde de activitate, încă un motiv pentru a stabili devreme tipul unității și serviciile.

Dosarul include de obicei documentele de înregistrare ale firmei, dovada dreptului de folosință asupra spațiului, o descriere a activității cu schițele spațiilor, contractul pentru deșeurile medicale și dovada plății tarifului. Fiecare DSP își publică propria listă de documente, iar detaliile pot diferi de la un județ la altul, așa că lista locală este cea de urmat.

Acolo unde o unitate îndeplinește cele mai multe cerințe, dar nu pe toate, autoritatea poate emite o autorizație temporară împreună cu un program de conformare: un plan cu termene pentru remedierea neconformităților rămase. Este o plasă de siguranță utilă, dar nu un plan. Un program de conformare care presupune refacerea unor încăperi costă mult după deschidere.

Pasul 5

Asigurări și înregistrare

Potrivit legii sănătății, atât unitatea medicală, cât și fiecare profesionist care lucrează în ea au nevoie de asigurare de malpraxis. Acoperirea, limitele și primele diferă în funcție de specialitate și de asigurător, așa că merită cerute oferte devreme și incluse costurile în modelul financiar.

După autorizare, unitatea se înregistrează în evidențele corespunzătoare. Dacă vrea să ofere servicii decontate de sistemul național de asigurări de sănătate, solicită apoi un contract cu casa județeană de asigurări de sănătate (CAS). Acest contract are propriile condiții și propriul calendar, iar pentru spitale una dintre condiții este acreditarea.

Pasul 6

Acreditarea: autorizația care continuă

Acreditarea este diferită de autorizațiile dinaintea ei. Nu întreabă dacă unitatea are voie să se deschidă, ci dacă funcționează la nivelul standardelor naționale de calitate, și continuă să întrebe.

Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) evaluează și acreditează unitățile medicale în baza legii privind calitatea în sănătate. Certificatul de acreditare este valabil cinci ani, iar unitățile acreditate sunt monitorizate în acest interval. Pentru spitale, acreditarea este condiția pentru contractul cu sistemul național de asigurări de sănătate: un spital neacreditat nu poate avea acest contract.

Procesul se desfășoară în etape: unitatea se pregătește și se autoevaluează față de standarde, evaluatori independenți vin la fața locului și verifică dovezile, iar autoritatea decide pe baza raportului lor. Pentru unitățile ambulatorii, cerințele și termenele de acreditare s-au schimbat de mai multe ori în ultimii ani, așa că regulile actuale trebuie verificate direct la ANMCS înainte de a planifica în funcție de ele.

Lecția practică este că acreditarea este cea mai ușoară atunci când este gândită de la început. Procedurile, evidențele și responsabilitățile cerute de standarde se construiesc mult mai ușor într-o unitate nouă decât se adaugă într-una care funcționează deja.

Patru greșeli care costă cel mai mult

Din experiența noastră, întârzierile care dor cel mai tare rareori sunt cauzate de o instituție. Ele vin din decizii luate prea târziu sau în ordinea greșită.

1. 01

   Clădirea proiectată înaintea serviciilor

   Când lista serviciilor se schimbă după ce proiectul este gata, încăperile, fluxurile și instalațiile se schimbă și ele. Definiți întâi serviciile, capacitatea și personalul și dați acest plan arhitectului ca temă de proiectare.

2. 02

   Traseele derulate unul după altul

   Securitatea la incendiu, radiațiile, deșeurile și recrutarea nu depind unele de altele. A aștepta ca una să se termine înainte de a o începe pe următoarea adaugă luni fără niciun motiv.

3. 03

   Acreditarea lăsată pentru mai târziu

   Pentru un spital care vrea să lucreze cu sistemul național de asigurări, acreditarea decide modelul de afaceri. Construiți în unitate, din prima zi, procedurile și evidențele pe care le cere.

4. 04

   Întrebările deschise rămase nepuse

   Proiectele internaționale întâlnesc des situații pentru care procedurile nu au fost scrise. O întrebare formulată clar și trimisă devreme instituției sau consultantului potrivit poate economisi luni de corespondență.

Un gând de final

Niciuna dintre autorizații nu este neobișnuit de grea luată separat. Ceea ce face deschiderea unei unități medicale lentă este numărul lor, instituțiile implicate și felul în care depind unele de altele. Investitorii care deschid la timp rareori sunt cei care au găsit o scurtătură. Sunt cei care au cunoscut succesiunea înainte de a începe și au ținut toate traseele în mișcare în același timp.