Înainte deconstrucție.

Orice spital privat începe ca o convingere: există o nevoie, o putem acoperi și va fi profitabil. Studiul de fezabilitate este locul în care această convingere se întâlnește cu cifrele, cu regulile și cu oamenii de care depinde. Este și ultimul moment în care schimbarea planului costă puțin.

După ce clădirea este proiectată, echipamentele comandate și primii specialiști angajați, fiecare schimbare costă bani și timp. Înainte de acest moment, o schimbare înseamnă câteva zile de lucru pe un model. Această asimetrie este întregul argument pentru a face studiul cum trebuie.

Cu toate acestea, multe studii pentru spitale sunt scrise pentru a confirma o decizie deja luată. Pornesc de la o clădire, presupun că paturile se vor umple și prezintă un tabel care pare solid până când prima ipoteză se mișcă. Acest articol arată la ce ar trebui să răspundă un studiu, având ca reper piața din România.

Un studiu de fezabilitate nu există ca să demonstreze că spitalul va funcționa. Există ca să arate în ce condiții va funcționa.

Citiți piața, nu mediile

La prima vedere, România nu are nevoie de mai multe paturi de spital. Are unul dintre cele mai mari numere de paturi la mia de locuitori din Uniunea Europeană, mult peste media țărilor OCDE. În același timp, pacienții plătesc direct o parte mare din costurile cu sănătatea și doar o mică parte a populației are asigurare privată de sănătate prin angajator.

Citite împreună, aceste cifre spun ceva important pentru un investitor. Cererea de îngrijiri private în România nu ține de numărul de paturi. Ține de acces, de timpii de așteptare, de confort și de încrederea în anumite specialități, iar oamenii plătesc deja pentru acestea din propriul buzunar.

Asta schimbă prima întrebare a studiului. Nu este dacă regiunea are nevoie de un spital, ci ce servicii, pentru ce pacienți și plătite de cine: direct de pacienți, de asigurători privați și angajatori sau printr-un contract cu sistemul național de asigurări de sănătate. Fiecare răspuns duce la un alt spital.

Șase întrebări la care trebuie să răspundă studiul

Un studiu complet răspunde la șase întrebări. Ele sunt legate între ele: o schimbare într-una le mișcă pe celelalte. Un studiu care răspunde doar la ultima, cea despre bani, este un buget, nu un studiu de fezabilitate.

Întrebările 1 și 2

Cererea și serviciile

Analiza cererii ar trebui să pornească de la pacienți, nu de la clădire. Cine locuiește în zona deservită, ce vârstă au, de ce suferă, unde se tratează astăzi și de ce ar veni la un spital nou? Furnizorii existenți, publici și privați, contează la fel de mult ca populația: o specialitate deja bine acoperită în apropiere este o piață mai grea decât una pentru care pacienții fac drumuri lungi sau așteaptă.

De aici, studiul definește catalogul serviciilor medicale: ce specialități, ce proceduri și în ce volume. Aceasta este cea mai importantă decizie din tot planul, pentru că totul decurge din ea. Clădirea, echipamentele, echipa și veniturile sunt consecințe ale serviciilor alese.

Medicii care vor lucra în spital sunt cea mai bună sursă pentru acest catalog, dar contribuția lor are nevoie de structură. Fiecare specialist tinde să planifice pentru propria secție. Rolul studiului este să adune aceste planuri într-un singur catalog, să-l compare cu referințele din piață și cu analiza cererii și să facă vizibile compromisurile.

Întrebările 3 și 4

Capacitatea și oamenii

Capacitatea decurge din servicii. Pentru fiecare specialitate, numărul estimat de pacienți și durata medie de spitalizare dau numărul de paturi necesar, cu o rezervă pentru vârfuri. Aceeași logică se aplică sălilor de operație, cabinetelor de imagistică și locurilor de spitalizare de zi. Făcut pe fiecare specialitate în parte, nu pentru spital în ansamblu, calculul arată unde sunt constrângerile reale.

Oamenii sunt adesea cea mai dură constrângere. Un pat poate fi folosit numai dacă există medici, asistenți și personal auxiliar care să-l deservească, zi și noapte. Planul de personal trebuie să respecte normativele naționale de personal pentru fiecare tip de serviciu și să fie realist în privința pieței muncii locale. În multe regiuni din România, întrebarea nu este de câți specialiști are nevoie spitalul, ci dacă îi poate recruta.

Personalul este de obicei cel mai mare cost de funcționare al unui spital. De aceea, planul de personal trebuie să intre direct în modelul financiar, nu să fie estimat ca procent din venituri.

Întrebarea 5

Banii

Modelul financiar adună primele patru răspunsuri. Pe de o parte, investiția: clădirea sau transformarea ei, echipamentele medicale, sistemele informatice și costurile de pregătire a deschiderii. Pe de altă parte, costurile de funcționare și veniturile, specialitate cu specialitate.

Un model este la fel de bun ca ipotezele lui, iar cel mai util lucru pe care îl poate face un studiu este să le scrie explicit. Câți pacienți pe zi în primul an? La ce preț mediu? Cu ce durată de spitalizare? Plătiți de cine? Când fiecare ipoteză este vizibilă, un consiliu de administrație, un investitor sau o bancă o pot pune sub semnul întrebării, iar modelul devine un instrument de discuție, nu o pagină de concluzii.

Recomandăm construirea pe ipoteze deliberat prudente. Dacă spitalul funcționează pe cifre prudente, orice rezultat mai bun este un câștig. Dacă funcționează doar pe cifre optimiste, merită să știți asta înainte de primul contract semnat.

Reglementarea își are locul în această parte a studiului, nu într-un capitol separat. Dacă spitalul va urmări un contract cu sistemul național de asigurări de sănătate, și deci acreditarea pe care acesta o cere, se schimbă cine plătește pentru ce servicii și, prin urmare, chiar modelul de venituri. Descriem autorizațiile implicate în ghidul nostru despre deschiderea unei clinici private în România.

Întrebarea 6

Perioada de creștere decide finanțarea

Întrebarea cel mai des omisă este timpul. Un spital nou nu se deschide plin. Medicii își construiesc treptat lista de pacienți, trimiterile se formează în timp, iar reputația durează și mai mult. Un ghid al Băncii Mondiale despre unitățile medicale private, folosit pe scară largă, arată că un spital nou are nevoie de obicei de aproximativ cinci ani pentru a se stabiliza.

Figura arată de ce contează acest lucru. În scenariul optimist, acest spital ilustrativ își acoperă costurile de funcționare în anul doi. În scenariul de bază, în anul trei. În scenariul prudent, abia în anul cinci. Clădirea, echipamentele și echipa sunt aceleași în toate trei. Se schimbă doar cât timp are nevoie spitalul de finanțare până când se susține singur.

Această diferență este golul de finanțare, și aici intră în dificultate multe proiecte de spitale. Un plan finanțat pentru scenariul de bază nu are rezervă dacă realitatea urmează linia prudentă. Studiul trebuie să dimensioneze golul pentru fiecare scenariu, ca finanțarea să poată fi construită astfel încât să reziste celui mai lent.

Cifra pe care trebuie s-o urmăriți

Un model de spital poate avea sute de date de intrare, dar doar câteva determină cea mai mare parte a rezultatului. Un studiu bun testează pe rând fiecare ipoteză importantă și arată cât se mișcă rezultatul. Răspunsul este adesea surprinzător.

În această ilustrare, gradul de ocupare și venitul mediu pe pacient mișcă împreună rezultatul mult mai mult decât toate liniile de cost, cu excepția personalului. Asta arată conducerii unde să se concentreze: pe specialitățile, sursele de trimiteri și prețurile care umplu paturile și pe modelul de personal care le deservește. Energia și materialele sanitare contează în continuare, dar nu ele vor decide succesul spitalului.

În propria noastră activitate pentru un spital nou, modelarea capacității specialitate cu specialitate a arătat clar care cifră va determina cu adevărat rezultatul. Acea cifră a devenit apoi centrul atenției conducerii, cu mult înainte de deschidere.

Ce vă dă un studiu bun

La finalul lucrării, investitorul ar trebui să aibă mai mult decât un raport. Un studiu de fezabilitate bun oferă cinci lucruri.

1. 01

   Un răspuns clar

   Da, da cu condiții sau nu. Un studiu care nu ajunge la o concluzie nu și-a terminat treaba.

2. 02

   Ipoteze scrise

   Fiecare cifră importantă, cu sursa ei și cu gradul de încredere, astfel încât oricine să o poată contesta.

3. 03

   Un model funcțional

   Un model pe care echipa îl poate folosi și actualiza pe măsură ce proiectul avansează, nu un document static depășit într-o lună.

4. 04

   Scenarii și golul de finanțare

   Ce se întâmplă dacă creșterea este mai lentă și de câtă finanțare are nevoie scenariul mai lent.

5. 05

   Condițiile din spatele răspunsului

   Autorizațiile, recrutarea și parteneriatele de care depinde planul, cu riscurile asociate fiecăreia.

Un gând de final

Cel mai bun moment pentru a descoperi că un spital nu va funcționa este înainte de a fi construit. Al doilea cel mai bun este niciodată. Un studiu de fezabilitate riguros este cea mai ieftină asigurare pe care o poate cumpăra un investitor, iar proiectele care îl iau în serios rareori sunt cele care au nevoie de salvare mai târziu.